Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LĂSA LUCRURILE ÎN VOIA LOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 211 pentru LĂSA LUCRURILE ÎN VOIA LOR.

Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului

... prea mare gălăgie degeaba și fără cuvânt, că, adică, la înălțimea la care se află, fără ca o adiere cât de ușoară să le bage în seamă, ele totuși se clatină cu zgomot, lovindu-și unele de altele discul lor lat și greoi, aninat, fără cumpăneală, de o coadă lungă și subțire... N-aș putea spune tocmai hotărât dacă, în timp de vreo două ceasuri lungi, am stat deștept și am visat sau dacă am dormit și am cugetat, după cum iarăși n-aș putea ... întunecos al unei uși întredeschise!... Pisicuța se opri la scară și, înainte de a descăleca, o femeie trimisă întru întâmpinarea mea mă pofti în casă, din partea "duducăi". Eu, care, când îmi vine la socoteală, iau vorbele după slova lor, făcui chip Pisicuței cu frâul la dreapta, ca și cum aș fi avut de gând să urc scara călare și să intru în casă cu Pisicuță cu tot. Pisicuța, care nu șovăia între glumă și între frâu, își puse una din copite pe întâia treaptă. — Iu! făcu ... și dădui pe Pisicuța, spre îngrijire, unui argat de ogradă, iar eu suii scara, aruncai mantaua pe balustrada cafenie a cerdacului și intrai

 

Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F

... nouă%3F Ce ne trebuie nouă? de Alexei Mateevici Am spus de multe ori că moldovenii trebuie să se deștepte, să muncească mult la învierea lor națională, adică la trezirea poporului lor, și să lupte pentru drepturile celea, la care năzuiesc toți binevoitorii lor. Am mai spus că toate acestea alcătuiesc nu un lucru de bună voie, care poate să fie lăsat și fără orice luare aminte, ci o datorie, căci, dacă nu va fi îndeplinită această datorie, apoi tot neamul nostru ... vorbesc fel de fel de limbi, au fel de fel de credințe și obiceiuri. Toate neamurile neruse, precum suntem și noi, moldovenii, când au drepturile lor naționale, adică când au voie să vorbească, să scrie, să citească, să învețe, să se judece și să se roage în limba lor, atunci ele pot desfășura în pace și liniște toate puterile minții și ale inimii lor. Atunci ele își aduc folos lor însele, cât și împărăției în care trăiesc, căci, mergând înainte în toate privințele, ele mișcă și dau înainte, pe de o parte, cultura (învățătura, luminarea minții) lor ...

 

Alecu Donici - Țiganii

... se duce, Șade-n altă țară Pân' de primăvară. Asemenea cu păsărica, Și tânărul nu avea loc, Deprinde nu putea nimica Nici nu credea el în noroc. A lui era mai lumea toată, Pentru de grijă-a sa purtare Lăsa la pronia înaltă, De mulțumiri, de desfătare Mai înainte el știa, Căci slăbiciunile ardeau În pieptul lui nepotolit. Viețuind în lume mare, De slavă el s-a măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins ... dimineață Ca noi un aer răcoros Cu miros de câmpii frumos. Ei a iubi se rușinează, De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă strălucire? Zamfira Dar acolo sunt curți frumoase, Petrecere în adunări, Sunt multe lucruri arătoase; Și fetișoare de boieri. Alecu Cu mulțumire cumpărată Petrecerile nu sunt bune, Unde nu-i dragostea cea dreaptă, Și veselia ...

 

Alexandr Pușkin - Țiganii

... se duce, Șade-n altă țară Pân' de primăvară. Asemenea cu păsărica, Și tânărul nu avea loc, Deprinde nu putea nimica Nici nu credea el în noroc. A lui era mai lumea toată, Pentru de grijă-a sa purtare Lăsa la pronia înaltă, De mulțumiri, de desfătare Mai înainte el știa, Căci slăbiciunile ardeau În pieptul lui nepotolit. Viețuind în lume mare, De slavă el s-a măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins ... dimineață Ca noi un aer răcoros Cu miros de câmpii frumos. Ei a iubi se rușinează, De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă strălucire? Zamfira Dar acolo sunt curți frumoase, Petrecere în adunări, Sunt multe lucruri arătoase; Și fetișoare de boieri. Alecu Cu mulțumire cumpărată Petrecerile nu sunt bune, Unde nu-i dragostea cea dreaptă, Și veselia ...

 

Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru

... să ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici. Nu ni se dă nouă voie să facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș să ne strângem la un loc, să vorbim despre ce ne doare pe noi, să ne punem unul pe ... departe. Se știe că mulți preoți sunt vrăjmași poporului și chiar își dovedesc vrăjmășia lor prin lucruri nelegiuite. Asta țăranii noștri o știu bine și în taină se uită la acei preoți cu necrezare. Mai sunt destui preoți care chiar își arată dușmănia lor către popor, intrând în „soiuzul adevăraților ruși“, și iarăși făcând fel de fel de ticăloșii. Acest lucru face necrezarea țăranilor încă și mai mare. În fiecare obște de oameni sunt și lepădături. Asta se poate vedea întotdeauna și peste tot locul, dar mai ales în ziua de astăzi în viața noastră. Noi luăm preoțimea întreagă îndeobște și vedem cu bucurie că ea poate să fie cea mai bună tovarășă și ajutătoare a țărănimii ... Mai mult: ea este datoare să meargă împreună cu țăranii. Asta trebuie s-o înțeleagă și preoții și țăranii. Preoții sunt povățuitorii țăranilor în

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII

... a dat obraz de-aramă ca orice legi să calce, Rușinea, sentimentul să le disprețuiască, Să nu-și mai schimbe fața în galben sau în roș La toată ușa bate, se-nchină tuturor, Spinarea își îndoaie, și de refuz nu-i pasă; Supărăcios, obraznic, din casă dat afară, De-o ... Întru o zi își vede nădejdea-ncununată; Neam, minte, vrednicie din gură nu-i mai iese; Isprăvile străine le dă de ale lui; Defaimă orice lucru, și vrea prin adunări El numai să vorbească, iar ceilalți să tacă, Făcându-i fără voie de dânsul să se mire. Sunt rari aceia care știu cumpeni pre om Din greutate vorbei, și bine înțeleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite ... Cu dânsul totdeauna îmi vine a căsca, Și iată ce mă face să cred că duh nu are. Virtutea din vechie sta purure în mijloc Între acele margini ce patimile nasc; În vremea noastră însă aceasta s-a schimbat. Și cine având oare venituri măsurate, Nu se silește încă să-și mai mărească starea? Cu ... Deși a lor plăcere nu ține îndelung! Mustrarea conștiinței, urâtul, îngrijirea, Pe urma lor ...

 

Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte

... răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; așa de bine au fost căutați. Intră în casă maica Sânta Vineri și văzu toate lucrurile așezate la locul lor și rămase foarte mulțumită. După câtva timp, zise fata: - Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, fă bine și-mi ... gâturile întinse, se plânseră că li s-au opărit gâtlejurile; intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătâi. În cele din urmă, zise fata cea leneșe: - Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, dă-mi dreptul meu, căci mi ... apă dinaintea portiței, aducând fel de fel de lucruri; pe care ți-o plăcea ca s­o iei, alege; iară până atunci să-mi cauți în cap. N-apucă să puie mâinile în capul ei și se repezi de luă de pe gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu. Sânta Vinere îi zise: - Deoarece ți ... cu un flăcău din cei mai frumoși ai satului, care o ceru de la tată-său și o luă de soție. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor ...

 

Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate

... cultură pe la sate de Alexei Mateevici Zilele trecute, aflându-mă la țară, am șezut la vorbă cu un sătean așezat la minte și cunoscut în sat prin bună chibzuință în toate trebile lui. Vorbind de una, de alta, fără voie am ajuns la ceea ce tot îl doare pe moldovanul nostru în ziua de astăzi — la socoteala școlii. După cum am priceput din cuvintele lui, țărănimea cam simte lipsa de școală moldovenească. — Uneori, când îți ... poporane, răspândind cultura în mijlocul sătenilor de toate vârstele. La noi în Basarabia ele în adevăr ne pot sluji de mijloc și pentru dobândirea învățăturii în limba părintească, fiind alcătuite din moldoveni cu dragoste pentru binele obștesc. Preoții, învățătorii și alți oameni luminați de la țară pot să-și deie răsunetul ... Ei pot să întrunească în așa tovărășii, cerând dezlegare de mai sus și dându-i lucrului său puțin câte puțin o lărgime tot mai mare în toate cererile vieții de azi. Asemenea tovărășii fără îndoială ar putea să se prindă tare la țară, unde ar fi o îndeplinire a cererilor ... arăt cum privește însuși poporul chestia culturii moldovenești, las vorba despre alcătuirea tovărășiilor pentru altă dată. Atunci îmi voi arăta cu de-amănuntul părerile mele în

 

Costache Conachi - Visul amoriului

... fii cu suflet, căci iată că am sosit.â€�     â€žNu mă lăsa la peire, stăpîna mea, am răcnit.     Ah, ce foc, ce năcaz mare în inimă mi-au întrat,     Ce grădina minunată în lumea asta s-au dat !     Ce flori pline de dulceață aici au răsărit,     Ah, mirosul lor răvarsă un foc care m-au rănit !     Dă-mi voie s-alerg la ele și-n brață să le adun,     Să-mi fac un mănunchi de toate și la sînul meu să-l pun.â ... fetele ce-i vedea,     Căci te voi goni îndată de supt aripioara mea.â€�     Iată dar că să deșchisă o poartă chiar de robin,     Pîn-în vîrf înfășurată cu ramuri de frunză de spin.     Doi salcîmi de dinlăuntru cu candelele de flori     Înșira printr-a lor frunză zefirii măgulitori.     De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea,     Învălit cu trandafirii ce zînele curăța,     Și într-alta Afrodita, în brață cu Chipidon,     Cu pepturile lipite petrecea în dulce somn.     Un părău de apă vie, ca un șarpe în cujbări,     La umbră sta o mulțîme de fete cu sînul gol,     Cu părul în lenevire pe grumazii ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... trece peste o punte, pe unde trecea în toate zilele cu oile, de astă dată nu știe cum își făcu nălucă o oaie și sări în râu, după dânsa alta, după asta alta, până ce se năpustiră oile și săriră mai toate în râu. Se sili bietul cioban să le oprească, dar ași! pe dracu să-l oprești? când intră spaima în oi, degiaba toată munca; abia scăpase vro câteva oi, cu care veni acasă. Se luară de gânduri bieții ciobani, cum de în cele trei zile de când venise fata aia la stâna lor să dea ei peste o așa pagubă. Ei văzură că surata lor trebuie să fie piază rea, și că a căzut ca o pacoste peste dânșii. Atunci se vorbiră ca să o gonească de la ... îmbăie frumos, o îmbrăcă cu niște haine curate și o luă pe lângă dânsa. Și așa, într-o zi arăpoaica o puse să-i caute în cap, căci, zice-se că arapii cât de curați să fie, tot se găsesc condrănței în capul lor: pentru că le e părul îmbâcsit, pâslos și des, nevoie mare! Fata împăratului văzând

 

Dimitrie Anghel - Umbre

... Dimitrie Anghel - Umbre Umbre de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 12 nov. 1906 Ce stranii lucruri dorm în suflet și cum nu uită el nimică Din cîte le închizi într-însul, ca într-o urnă funerară; E iarnă azi și, fără voie, eu văd o zi de primăvară; Și mă simt iarăși lîngă tine, pierduta, dulcea mea amică... În casa toată urcă pacea unei vieți întemeiate. Și la un ceas, un ram apare pe zidul alb, deasupra noastră, Și nu-i un ram cu ... ritmate. Și-acuma preajma-ncepe-un cîntec, și-ncet pe ramura-nclinată Vîslind cu aripile-n cruce, se lasă două păsărele, Și nu știu gura lor de umbră ce-au pus atuncea dragei mele, Dar știu că clipa asta dulce n-am mai uitat-o niciodată... La depărtări și pretutindeni, se ... iarăși primăvară, Și dulcea fantasmagorie a umbrelor ce-au fost s-așază Pe zidul alb, ca și atuncea, în liniștitul ceas de-amează, În

 

   Următoarele >>>